E o zi de început septembrie și văd cum în jurul meu toți se grăbesc, toți vorbesc și nimeni nu ascultă.Oare ce s-a întâmplat cu generațiile unde rușinea era mai aspră decât amendă, unde oamenii își doreau să construieasca în jurul lor și să fie mândrii că aparțin unei comunități. Azi parcă avem mai multe locuri de muncă disponibile decât oameni care să le ocupe. În 2003 când am început ne “rugăm” de angajatorii străini să ne primească candidațîi la muncă, azi se roagă ei de noi să ii trimitem la muncă. Încotro ziua de mâine?