Te confrunți cu sentimente pe care nu le poți controla? Te întrebi adesea ce faci greșit sau care e limita toleranței între tine și angajator? Astăzi aleg să vorbesc despre Ancoră, despre lucrurile care te pot scoate din situațiile de care îți este teamă. Frica, lipsa curajului, teama pierderii locului de muncă, sunt doar câteva dintre cele mai uzuale motive care ne fac să tolerăm și să gestionăm conflictele contrar principiilor noastre.
Care este prețul pe care îl plătim? Haide să ne gândim în primul rând la tot procesul prin care trecem înainte de statutul de Angajat, ne alegem un domeniu în care dorim să investim, urmăm o facultate, facem cursuri/internship-uri și apoi urmează obținerea locului de muncă pentru care am luptat.
De-a lungul timpului am identificat două tipuri de angajator, cel care este preocupat să investească atât în firmă, cât și în angajați, sau cealaltă categorie care se folosește de orice potential pentru binele firmei, însă minimalizează beneficiile pentru angajati.
Consider că un principiu de bază care trebuie pus în relația dintre cele două părți, este valoarea. Un candidat care se simte apreciat, care este înțeles atunci când greșește, care se simte în siguranță, se transformă într-un om care la rândul lui rămâne fidel companiei tale îndiferent de perioadele pe care le traverseaza și devine și el întelegător, dornic de muncă, deschis să investească mai mult.
Când oamenii sunt renumerați pentru sarciniile uzuale, dar nu produc valoare în schimbul banilor, forța de muncă se rezumă la o desconstrucție socială. Un aspect pozitiv este că privind retrospectiv, sistemul a suferit constant modificări și este în continuă transformare, angajatorii fiind mai dispuși să se ghideze după alte principii, să își seteze obiectivele ținând cont și de angajați.
Emile Durkheim, supranumit și Părinte al Sociologiei, a cercetat îndelung gândirea modernă și nu numai, este autorul cărțiiDiviziunea muncii sociale. Recomand această carte pentru a a întelege ce presupune de fapt o Gândire Modernă și care este factorul primejdios care îndepărtează omul de sine. Un alt lucru pe care Emile Durkheim îl spunea des era că“Tristeţea nu rezidă în lucruri; ea nu ajunge la noi din lume sau prin simpla contemplare a lumii. Ea este un rezultat al propriilor noastre gânduri”. Mesajul pe care vreau să ți-l transmit, folisindu-mă de acest citat se limitează la liniște. Fă-ți liniște în gânduri, iar în jurul fiecărui gând negativ, cheamă perspective pozitive care să te ajute, de multe ori nu suntem în situații atât de grele precum le vedem noi, ci ne uităm la ele din unghiul greșit.
Munca era considerată ca fiind procesul în care omul se cunoaște pe sine, locul în care își depășește limitele și investește o bună parte a timpului. Scopul muncii trebuie să depășească granițele renumerației, trebuie să ne împlinească, să ne definească, să fie locul în care mergem cu bucurie, nu plini de frustrări.
De câțiva ani se vorbește foarte mult despre echilibrul între viața personală și cea profesională. Astăzi ne confruntăm cu situația în care noile generații nu mai au răbdare, nu sunt dispusi să aștepte să pună bazele unei cariere, fug de colo-colo fără scop, doresc o creștere rapidă, iar piața muncii e reprezentată de un deficit major, generațiile de vârstă întâi fiind printre puținele categorii sociale care acceptă să muncească și își doresc stabilitate continuă până în pragul pensiei. De ce? Pentru că este generația – “la un click distanță”, care primește totul de-a gata. Munca nu mai este considerată o condiție obligatorie pentru evoluție. Atfel, în România vedem cum forța de muncă este echilibrată de angajarea persoanelor de naționalitate asiatică.
Și totuși, pentru companii, la fel ca pentru o societate, este important să găsească moduri noi de a construi echipe, de a crea o cultură în care oamenii să se implice, să fie devotați.
Ce a funcționat la noi și ce putem recomanda și altora este principiul creării unei culturi bazate pe încurajări, pe feedback constant și pe încredere. Momentul în care angajatorul îți spune că ai făcut un lucru bun, că munca ta e importantă, te simți valoros și conștient că munca ta contează.
Înconjoară-te de locuri, de companii, de firme mici, în care oamenii contează, iar munca ta reprezintă piesa lipsă din puzzle.
P.S: Ești piesa!
Autor: Sara Măgureanu
